Mai nou, asezi balanta in pozitie verticala si te astepti sa vina s-o roteasca cineva. Cineva care sa aiba si chei si lacate si pentru tine , pe post de ecuson. Privat de lumina, de aer, mereu prezent in duhoarea si raceala buzunarului interior al hainei, zambind patriotic zmuciturilor unui muschi caruia nu-i pasa propriu-zis de tine. Mai mult , mai putin . Putin mai mult , pentru a sfida mersul sinuos al razelor printre buze. Ne rezumam la o proiectie a mortii , raportare incerta , premise labile , fara accente sau baza clara.

De ce Astazi ar fi mai clar ca Ieri ?

De ce ieri ar sti sa omita exact , EXACT , acel zambet care ar ucide farama de incredere ? De ce excesul provoaca orbire ? Ne scaldam , ca ieri , intr-o mica mare de sare asteptand sensul unei secunde in plus , din plusul necunoscut al vietii. salivam cautand un constient impropriu. si pacea proprie unui sfarsit clasic de basm.Placerea de a visa se extinde catre impulsul de a ucide sentimentul de siguranta pe care ti-l ofera farama ta existenta monotona. Dar , hei , ce e cu adevarat rau ?!

Zambeam umbrei care ma mangaia in fiece seara de vineri. Asteptam sfarsitul cu o oboseala reparata si hranita in fiece zi de lucru cu nervi , mancare proasta si falsitate.Daca ar fi trebuit sa cer o esenta, o certitudine, ar fi trebuit sa ma transform a doua zi intr-un parametru, o limita sau o banca pe care gandurile sa se aseza si sa se sarute.

Era mai cald acolo unde stateai tu, gata sa ma sperii. Facusem curatenie si dadusem timpul inapoi , restabilind un echilibru, ranjind altuia cu dispret, doar pentru a te pastra proaspata , tanara, mereu.culorile ma gadilau. Placut , nu strident. erai un val de  mare si o mare, simultaneitate ce-mi convenea mai ales ca stiai sa dozezi iubirea. fetele se contopeau anuntand maniacul care , in curand avea sa priveasca spre noroi pentru a se infrupta cu microorganismele alternative.

Ma intreb : la ce se refera ultimul sunet al corzii iubirii, fumat din gat, amitind de ziua de ieri, sta sa se franga intr-o mare de atomi care se definesc reciproc , esential. Esential ar fi sa speri ca ai oferit putin din tine eu-lui care acum se zbuciuma pentru a te convinge ca nu exista degeaba. Simplu e o norma de la care te poti abate , dar care, odata parasita , nu stii ce poate aduce , ce poate oglindi mai apoi , din spirit de competitie cu realitatea.